Eu sunt o mare admiratoare a Casei Regale a Romaniei. Pe langa lucrurile extraordinare care se intampla cu ajutorul Fundatiei Principesei Margareta a Romaniei, am fost crescuta intr-o familie de regalisti. Istoria e una din marile pasiuni ale tatalui meu asa ca vrand nevrand am primit multe lectii de-a lungul timpului. Iar unele din discutiile cu tata (cateodata pacifiste cateodata mai inversunate) mi-au format multe dintre opiniile si valorile pe care le am ca adult. Iar Casa Regala este pentru mine un simbol al unor vremuri in care exista un set de valori mult  mai sanatoase dupa care se conducea societatea noastra, schinguita intre timp de anii de comunism. E simbolul unor timpuri in care clasa politica era formata din oameni ca Bratianu, Kogalniceanu, Maniu...

Cand am vazut poza asta mi-a venit sa botez rulada cu un nume siropos ca "vis de iarna" dar apoi mi-am amintit ca iarna asta pentru foarte multa lume s-a transformat intr-un cosmar si zau daca vreau sa asociez bunatate de prajitura cu asa senzatii neplacute. Fara exceptie, toate lucrurile pe care le-am pus pana acum pe blog au primit laude de la degustatori. Dar unul dintre diferentiatori, daca ar fi sa fac vreodata un clasament, ar trebui sa fie daca la impactul cu papilele gustative ale pofticiosilor produc instant mormaieli de placere. Ei, rulada asta ar trece testul cu brio. E asa o treaba pufoasa si cremoasa si putin fructata si cu ceva iz de rontaiala de la migdale incat zic sa va uitati direct daca aveti ce va trebuie prin dulapuri si sa purcedeti pentru fericirea imediata a celor din jur.

Din cauza ca m-am obisnuit sa traiesc intr-un borcan (adica la birou) si pentru ca sambata si duminica dorm prea tarziu ajung foarte rar prin piata. Drept urmare, cand ajung cumpar prea mult. Ultima data s-a lasat cu multe kilograme de capsuni, cu care a trebuit sa fac si ceva dulce ca nu mai faceam fata.

Asa ca am insfacat niste piscoturi (o jumatate de pachet), mascarpone (250 g), smantana dulce (250 ml) si am facut ceva care aduce a tiramisu, numai ca lipsesc cafeaua si ouale. De fapt tocmai pentru ca lipsesc ouale (care in tiramisu de la mama lui se pun crude in compozitie) e un desert mai potrivit pentu vara, cand lucrurile au tendinta sa se strice mai repede.

 ...make a lovely threesome :)). Sa va zic si cum am aflat.

Saptamana asta am avut mari probleme in a ma decide ce sa fac pentru desertul de miercuri de pe meniul Kalitera.  M-am luat cu treaba la birou si nu mi-am pus problema ce-o sa fac pana marti. Asa ca la pauza de pranz, in continuare in pana de idei, am facut un sondaj printre colegi care nu s-a sfarsit decat cu vesnica dilema intre vanilie si ciocolata :). Pana la urma am plecat la fel de nehotarata in privinta desertului de pe meniu dar am primit un challange de la Adelina care mi-a dat tema urmatorului post de pe blog: o prajitura cu fructe de padure.