Fix in aceeasi formula pe care ati vazut-o si prima data. N-am nicio scuza ca ma repet. In apararea mea nu pot decat sa va invit sa faceti si voi (daca nu ati purces deja) placinta asta si apoi sa mai vedem daca ma mai acuza cineva de ceva. De data asta eu nu m-am mai incurcat cu tavi mici , am facut direct cantitate dubla si am copt-o in tava mare de la cuptor. I-am mai presarat si niste fulgi de migdale pe deasupra pentru extra crunch cand musti din ea. Si sa stiti ca n-am terminat-o cu rubarba, care mai nou se gaseste si prin Real, deci mai la indemana.

Eu datorez descoperirea rubarbei revistei Good Food. Acolo cred ca am vazut pentru prima data rubarba si mi-am pus niste bookmarks (pe site) si niste post-its (in reviste) la retetele pe care aveam sa le incerc. Se pare ca rubarba e foarte populara in anumite zone ale Ardealului (mai ales prin judetul Brasov) dar, din pacate, prin Bistrita-Nasaud cultivarea ei nu era o prioritate, pentru ca eu n-am auzit de asa ceva in cei 18 ani petrecuti pe acolo.

Pentru vara asta pregatisem un intreg alai de deserturi cu fructe, care cum era in sezon trebuia sa ajunga la mine in farfurie. Si normal ca n-a fost asa, ca le-ati fi vazut si voi pe blog. Dar pe sfarsit de luna august, ceva tot am reusit eu sa fac si anume o placinta pe care o insemnasem de asta iarna, din  Ready for Desert a luiDavid Lebovitz.

E o treaba simpla, de asamblat in cateva minute, (doar ca astepti cateva ore pentru aluat, copt si racit) dar si acum imi lasa gura apa la gandul crustei fragede cu aroma de unt si umplutura acrisoara de fructe.